Interviu pentru agenţia „INFOTAG” acordat de vicepremierul de Reintegrare, Victor Osipov.
Partea I. Dialog consecvent pe bază de egalitate şi respect reciproc.
„INFOTAG”: Reglementarea conflictului transnistrean demonstrează că în proces deseori au loc pauze. Martorii unei asemenea pauze suntem în prezent. Care sunt cauzele?
Victor Osipov: Ar fi naiv să aşteptăm că procesul de reglementare va fi simplu. Procesul de negocieri întotdeauna a fost caracterizat de o dinamică instabilă. Perioadele de deschidere la dialog, relaţiile de încredere între reprezentanţii părţilor, deseori se înlocuiau cu lipsă de progres, reproşuri.
Succes am avut şi la începutul anului 2015. La reuniunea din 14 martie a liderilor Chişinăului şi Tiraspolului au fost discutate numeroase subiecte şi au fost deschise perspective de lucru. Tot atunci a fost semnat un nou Protocol de prelungire a mecanismului de comunicare feroviară de mărfuri prin Transnistria. S-a convenit de a crea condiţii pentru finalizarea funicularului între Rîbniţa şi Rezina, care a devenit un pericol în regiune. Am început să discutăm la modul serios problematica economică şi am revenit la problema veche a reluării contactelor telefonice între cele două maluri ale Nistrului. Cei doi lideri au acceptat că este necesar de a dinamiza toate formatele de dialog şi cooperare pentru reglementarea problemei transnistrene.
Anume această întrevedere poate fi considerată momentul care demonstrează că poziţia părţilor pe o serie de subiecte pot fi apropiate considerabil. Atunci, în asemenea atmosferă, am soluţionat una din probleme şi au fost eliberaţi doi locuitori ai raionului Floreşti, care au fost luaţi de acasă de miliţionerii de pe malul stâng. Ulterior, pe aceeaşi notă am reuşit să transmitem şcolilor moldoveneşti din Transnistria ajutor umanitar copiilor, care au stat în depozitele de la Chişinău mai bine de 1,5 ani.
Momente pozitive pot fi considerate, de asemenea, activizarea platformei de dialog direct de lucru între Chişinău şi Tiraspol – întrevederi între reprezentanţii politici ai părţilor şi a grupurilor de lucru privind măsurile de consolidare a încrederii.
Considerăm necesar de a respecta principiile prestabilite şi procedurile de purtare a negocierile în cadrul „Şedinţei permanente pentru aspecte politice în procesul de reglementare transnistreană”, conform căror părţile trebuie să discute consecvent, pe o notă constructivă, pe bază de egalitate şi respect reciproc, având în vedere statutul lor actual, fără a înainta condiţii preliminare. Deoarece una din problemele principale, care este un obstacol pentru procesul de negocieri, sunt speculaţiile la subiectele acute asupra căror trebuie să lucrăm. Iar soluţiile de regulă sunt identificate când părţile se ghidează nu de ambiţii, ci de interesele oamenilor care locuiesc pe ambele maluri ale Nistrului.
„I”: Deja mai bine de două luni procesul de negocieri are un nou reprezentant politic al Tiraspolului - Vitalii Ignatiev. În ce măsură noua desemnare a influenţat procesul de negocieri? Sunteţi de acord că un rol important îl are compatibilitatea personală a negociatorilor?
V.O.: Negocierile sunt purtate de negociatori, abilităţile lor contează, însă personal nu mizez pe impresiile personale. În septembrie reprezentant politic al Tiraspolului a fost desemnat Vitalii Ignatiev. De atunci am avut numeroase întrevederi de lucru. Dumnealui şi anterior a fost participant al echipei transnistrene de negocieri, astfel nu ne-am aşteptat la schimbări grandioase. Dumnealui este, cred, o persoană corectă, cunoaşte subiectul, deşi viziunile de soluţionare a conflictului diferă considerabil de cele ale noastre.
Însuşi înlocuirea s-a produs după reluarea din august a reuniunilor între reprezentanţii Chişinăului şi Tiraspolului. Astfel, cu Vitalii Ignatiev am continuat discutarea agendei pe care am început-o cu Nina Ştanski.
Posibil, acum se va înlocui deja negociatorul din partea Chişinăului, deoarece are loc formarea noului Guvern. Indiferent de cine va ocupa această funcţie, sper că vom reuşi să găsim o soluţie reciproc acceptabilă a problemelor existente. În orice caz aşa ar trebui să fie.
„I”: Din documentele care au fost aprobate de părţi după reluarea negocierilor din 2011, funcţionează destul de clar doar Decizia protocolară privind transportul feroviar. De ce părţile nu avansează?
V.O.: Dintr-o parte, nu aş reduce baza interacţiunii la un singur document, sunt cu mult mai multe. Din alta, în realizarea deciziei privind transportările feroviare sunt dificultăţi, nu-i chiar atât de simplu. Şi în alte domenii tot avem dificultăţi, deşi au fost atinse înţelegeri.
Grupurile de lucruri pe ramuri ale Chişinăului şi Tiraspolului se întrunesc, unele mai des, altele mai rar, discută problemele, caută soluţii. Uneori chiar găsesc şi le transmis reprezentanţilor politici. Amintesc că în martie 2012 a fost semnată Decizia protocolară privind regulile şi procedura de transportare a surselor de emisii ionizante, aflate pe teritoriul Transnistriei. Aceasta ne-a permis în decursul ultimelor trei ani să evacuăm din raioanele de est circa 1000 unităţi de material radioactiv.
În mai 2015 a fost semnată Decizia protocolară privind mecanismul de cooperare a subiecţilor de asigurare din RM şi Transnistria privind acordurile de asigurare obligatorie de responsabilitate civilă auto. Aceasta ne-a permis să evităm dubla impozitare a şoferilor din RM, care călătoresc în Transnistria.
În octombrie, în cadrul Conferinţei privind măsurile de consolidare a încrederii în procesul de reglementare a conflictului transnistrean, desfăşurată la Rottach-Egern (Bavaria, Germania), a fost semnată Decizia protocolară de cooperare în domeniul protecţiei mediului şi utilizarea raţională a resurselor naturale, care stabileşte direcţiile, formele şi principiile de lucru în acest domeniu. Astfel, documentele sunt semnate şi, ulterior, sunt puse la baza soluţiilor problemelor existente.
Часть II. Concepţia „legislaţiei tranzitive” şi a „justiţiei tranzitive”.
„I”: Nu atât de demult vorbeaţi destul de rezervat despre dificultatea de a închide dosarele penale deschise în RM împotriva demnitarilor transnistreni, recunoscând însă că există experienţă internaţională în domeniu. Totodată, în Grecia rămâne în arest miliţionerul Maxim Kuzmiciov. Cum se decide soarta sa şi cum se va proceda cu aceste dosare?
V.O.: În primul rând, procesul de instrumentare a dosarului ţine strict de competenţa organelor de drept, pârghiile de rigoare sunt la organele de urmărire penală (judecătorii, procuratură, subdiviziuni de anchetă ale MAI şi alte structuri). Ei sunt independenţi şi imixtiunea în activitatea lor din partea reprezentanţilor autorităţilor executive şi legislative este exclusă. Mai mult, încercările de a influenţa ancheta implică responsabilitate, inclusiv penală. Tind să respect cunoscutul axiom: pentru a nu fi pedepsit – nu încălca! Apropo, recomand şi altor, este cea mai bună reţetă pentru a evita urmărirea penală.
În al doilea rând, dacă problema deja există, ea trebuie depolitizată, analizată prin prisma relaţiilor penal-juridice, de protejare a persoanei, bunurilor, drepturilor şi libertăţilor omului de acţiuni criminale. Politizarea acestei probleme nu ajută, ci, dimpotrivă, agravează situaţia. Deşi, poate în aceasta şi constă interesul, de a nu soluţiona, ci de a te îndepărta de situaţia de impas, de a bloca procesul de negocieri, cum se întâmplă cu formatul „5+2”?
Dacă am vorbi despre dovezi sau subiecţi ai procesului penal, atunci ar trebui să folosim accesul la instrumentele internaţionale de justiţie: am putea pune la îndoială acţiunile organelor de urmărire, de a folosi instrumentele de protejare garantate de lege, de a ataca orice acţiuni procesuale şi de a demonstra nevinovăţia.
În al treilea rând, pentru a nu califica penal unele acţiuni trebuie să renunţăm la metodele de creare a problemelor cetăţenilor de pe ambele maluri ale Nistrului, şi anume: de a înlătura toate barierele în calea libertăţii de circulare a cetăţenilor, mărfurilor şi serviciilor, de a asigura respectarea dreptului la proprietate privată. Este vorba şi despre interdicţia de a folosi loturile de teren agricol de lângă traseul Camenca-Tiraspol de către fermierii moldoveni din raionul Dubăsari, încetarea acţiunilor unilaterale, care acutizează situaţia din Zona de Securitate (ZS), destabilizarea activităţii normale a instituţiilor teritoriale moldoveneşti (inclusiv şcolile cu predare în grafia latină), asigurarea protecţiei drepturilor fundamentale ale drepturilor şi libertăţilor omului pentru toţi locuitorii regiunii transnistrene a RM.
„I”: Posibil în aceasta ar trebui să ne bazăm pe experienţa internaţională?
V.O.: Noi studiem şi experienţa străină în depăşirea obstacolelor din calea procesului paşnic, inclusiv urmărirea penală. Există concepţia de „legislaţie tranzitorie” şi a „justiţiei tranzitorii”, de exemplu în Irlanda de Nord şi în alte state. Dar aceasta nu înseamnă scutirea completă a infractorilor de responsabilitate pentru cele comise. Imunitatea faţă de responsabilitatea penală se aplică doar în privinţa negociatorilor principali, dacă sunt implicaţi constructiv în dialogul de promovare a procesului paşnic.
Avem practica de micşorare a pedepsei pentru cei care contribuie la atingerea scopurilor strategice ale negocierilor de reglementare finală a conflictului, cine cooperează activ pentru restabilirea drepturilor şi libertăţilor violate ale omului şi nu-şi repetă încălcările. Aceasta se face în numele interesului social suprem, global – soluţionarea paşnică a conflictului, care are scopul de a asigura legalitatea şi respectarea drepturilor omului de către toţi cetăţenii, respectiv se merită.
„I”: Prin alte cuvinte la etapa actuală nu se discută închiderea administrativă a tuturor dosarelor penale?
V.O.: Să înaintezi condiţii, cereri maximaliste de genul „să fie închise toate dosarele”, iar altele noi să nu fie deschise este copilăresc, neserios şi creează impresia că nu este scopul principal al acestui demers. Pentru a informa societatea voi menţiona doar că nu există nici un dosar penal „motivat politic” şi aceasta confirmă faptul că nu avem dosare deschise împotriva principalilor negociatori în procesul de reglementare a conflictului transnistrean.
Referitor la cazul lui Maxim Kuzmiciov, ar trebui de remarcat că poziţia RM se bazează pe necesitatea de a respecta prevederile şi procedurile prevăzute de legislaţia în vigoare, precum şi prevederile acordurilor internaţionale şi angajamentele asumate de RM, inclusiv în ceea ce priveşte convenţiile bilaterale de extrădare. Cazul Kuzmiciov are la bază acţiuni care se pedepsesc penal. Totodată, el are dreptul de a-şi proteja interesele pe cale legală, în baza prezumţiei nevinovăţiei, şi el îşi va putea folosi dreptul după ce va fi extrădat în Moldova. Aceasta, din păcate este o procedură îndelungată, care ţine de organele judiciare ale Greciei, şi pe care figurantul singur a agravat-o prin contestarea deciziei de extrădare în RM, din câte ştiu.
Partea III. Misiunea civilă sub mandat internaţional în schimbul pacificatorilor militari la Nistru.
„I”: Poliţia moldovenească sistematic previne încercările securiştilor transnistreni de a reţine cetăţenii RM care au comis infracţiuni sau sunt suspectaţi că au comis. Credeţi că are sens de a crea o structură de coordonare în ministerele de interne ale părţilor, care ar reacţiona la asemenea incidente?
V.O.: Sunt sigur că aceste subiecte ar trebui discutate în cadrul grupurilor de lucru de luptă cu criminalitatea şi situaţiile excepţionale, iar după coordonarea poziţiilor şi propunerilor în acest sens, să ne coordonăm acţiunile cu reprezentanţii politici ai părţilor. Scopul este clar şi este parte a ceea ce se numeşte „interesul social suprem” – lupta cu corupţia şi protejarea cetăţenilor de pe ambele maluri ale Nistrului de pericolele social periculoase.
Noi nu avem dreptul să ignorăm acest angajament, făcând trimitere la nereglementarea conflictului, şi nu putem admite ca un mal să devină loc de refugiu pentru ucigaşi şi violatori, care comit infracţiuni pe celălalt mal. Amintesc că anume miliţionerii transnistreni, riscându-şi viaţa, arestau bandiţi, care au comis jaful armat de la magazinul METRO din Chişinău şi i-au transmis poliţiei moldoveneşti. Iar zilele trecute, deja la Chişinău a fost arestat un grup de traficanţi de droguri şi, posibil, şi arme, sosită din stânga Nistrului. Putem oare ignora necesitatea de a coopera în asemenea cazuri? Din păcate acest grup de lucru s-a blocat în problema „dosarelor penale”, iar această problematică trebuie delimitată de lupta cu corupţia.
„I”: Chişinău întotdeauna se implica în campaniile de eliberare a celor ce gândesc altfel, care dintr-un motiv sau altul au ajuns în vizorul KGB-ului al autoproclamatei RMN. Ultimul caz este al jurnalistului Serghei Ilicenco. Asemenea imixtiune a Chişinăului nu conduce la acutizarea relaţiilor între cele două maluri ale Nistrului?
V.O.: În primul rând, este vorba despre drepturile omului, pe care trebuie să le respectăm şi să le protejăm. Astfel Guvernul RM contribuie la restabilirea drepturilor şi libertăţilor încălcare, desigur în limita competenţelor. Ar trebui de menţionat că am reuşit să obţinem rezultate pozitive în cazurile deja cunoscute. Dar probleme în acest plan în regiunea transnistreană mai sunt multe şi continuă să se agraveze. Recepţionăm numeroase semnale de violare a libertăţii opiniei şi presei. Avem cazul interzicerii asociaţiei Promo-LEX de a activa în regiune, ceea ce este inadmisibil. Noi vom proteja întotdeauna drepturile şi libertăţile omului în Moldova, pe ambele maluri ale Nistrului.
„I”: Experţii sunt de părere că există asimilări între situaţia din Transnistria şi cea din Donbas. Cum credeţi, care ar trebui să fie poziţia Ucrainei faţă de Transnistria?
V.O.: Referitor la relaţiile bilaterale ale Moldovei şi Ucrainei vreau să subliniez că interacţiunea se asigură la nivel de autorităţi oficiale. Cooperarea regională se bazează pe acordurile interstatale în domeniile de rigoare.
Să nu uităm că Ucraina este mediator în procesul de negocieri în formatul „5+2”, precum şi participă în calitate de observator militar la Operaţiunea de asigurare a păcii în regiunea transnistreană a Republicii Moldova.
Iar în privinţa situaţiei din estul Ucrainei, desigur, sunt trasate numeroase paralele şi analize comparative, dar nu aş dori să dau sfaturi vecinilor noştri. Ei ştiu ce să facă, iar noi ar trebui să ne axăm pe problema noastră. Aceasta, apropo, ar adăuga stabilitate pentru toţi în regiune.
„I”: Credeţi că formatul de pacificare de pe Nistru poate fi deja înlocuit de o operaţiune civilă sub mandat internaţional?
V.O.: Conform Acordului privind principiile de reglementare paşnică a conflictului armat din Transnistria, semjnat în 1992, mecanismul de pacificare de pe Nistru a fost conceput pentru a diviza unităţile implicate în conflictul armat şi de a asigura regimul de încetare a focului prin crearea Zonei de Securitate şi a mecanismelor de controlare a situaţiei.
Analizând experienţa internaţională şi situaţia noastră putem constata că mandatul demult şi-a pierdut sensul. Operaţiunea s-a oprit în timp, şi nu corespunde cerinţelor actuale ale procesului de reglementare paşnic şi necesităţilor populaţiei din regiune. Din acest motiv insistăm ca operaţiunea de menţinere a păcii să fie reformată într-o misiune civilă sub mandat internaţional, din care ar putea face parte şi componenta poliţienească.
„I”: Care ar trebui să fie obligaţiile unei asemenea misiuni?
V.O.: Sarcinile principale ale unei asemenea misiuni, în opinia noastră, ar trebui să fie consolidarea încrederii şi securităţii, dezvoltarea relaţiilor şi interacţiunii, monitorizarea şi analizarea situaţiei, restabilirea şi menţinerea normelor şi principiilor fundamentale ale dreptului umanitar internaţional, menţinerea stabilităţii, restabilirea infrastructurii, precum şi înlăturarea barierelor pentru libera circulaţie a persoanelor, mărfurilor şi serviciilor. Rusia poate participa la activitatea unei asemenea misiuni de rând cu alţi reprezentanţi ai comunităţii internaţionale. Acest subiect în permanenţă se discută de înalţi oficiali ai RM în cadrul diferitor consultări, a formatului de negocieri şi alte platforme internaţionale.
Partea IV: Formatul „5+2”, reuniunile liderilor în formatul „1+1” sunt baza pentru reglementarea problemei transnistrene.
„I”: După acutizarea relaţiilor între Rusia şi Ucraina a apărut problema rotaţiei militarilor din forţele de pacificare ruseşti în Transnistria. Care este în prezent mecanismul de sosire în regiune a pacificatorilor şi ofiţerilor ruşi din GOTR?
V.O.: Se ştie că pe lângă contingentul de pacificatori în regiune se află şi Grupul Operativ al Trupelor Ruseşti (GOTR), care nu are statut legal în RM şi retragerea cărui trebuie finalizat fără condiţii şi neîntârziat. Cere insistent retragerea GOTR (trupele şi armamentul rusesc de pe teritoriul Moldovei) conform acordurilor bilaterale, statutul de neutralitate stipulat în Constituţia RM, cu angajamentele de la Istanbul şi altele asumate de Rusia. Este important de a respecta această limită clară între contingentul de pacificare şi GOTR.
Există Mecanismul temporar de coordonare a sosirii/plecării militarilor ruşi pe teritoriul RM pentru a servi în cadrul contingentului de pacificare. Acesta prevede coordonarea preliminară a persoanelor care sosesc sau pleacă prin canale diplomatice. Ar trebui de menţionat că atunci când mecanismul este respectat – rotaţia pacificatorilor are loc civilizat, fără incidente. Iar când mecanismul de încalcă, se întâmplă invers – funcţionează normele şi procedurile de asigurare a securităţii naţionale, obişnuite pentru fiecare stat.
„I”: La sfârşitul lunii octombrie, în Bavaria a avut loc o nouă întrevedere a reprezentanţilor politici ai Chişinăului şi Tiraspolului. Însă, pe fundalul situaţiei de criză din RM şi a campaniei electorale din Transnistria despre rezultatele reuniunii nu a vorbit nici una din părţi. Prin ce s-a memorizat reuniunea din Germania?
V.O.: Pe 29-30 octombrie, la Rottach-Egern (Bavaria, Germania) a avut loc Conferinţa anuală privind măsurile de sporire a încrederii în procesul de reglementare a conflictului transnistrean, organizată de OSCE şi Guvernul Germaniei. În cadrul conferinţei au avut loc discuţii ale experţilor părţilor pe subiecte economice, ecologie, transport şi infrastructura drumurilor. În rezultat, a fost semnată Decizia protocolară „privind cooperarea în domeniul protecţiei mediului ambiant şi folosirea raţională a resurselor naturale”. Lucrul acestor grupuri de lucru privind ecologia are drept scop soluţionarea problemelor ce vizează gestionarea regională a resurselor acvatice ale Nistrului, protejarea şi păstrarea resurselor piscicole ale râului.
Referitor la înţelegerile privind alte domenii ale reglementării, atunci restul grupurilor de lucru au loc suficient pentru activitate. Discuţii bune, de exemplu, în ultima perioadă au avut loc în cadrul grupurilor de experţi pentru transport şi infrastructura drumurilor. Grupurile de experţi pentru economie au spaţiu suficient pentru lucru în domeniul economiei, finanţelor, băncilor şi altele.
Noi înţelegem că nu totul lucrează cum trebuie şi cum ne-am dori, însă prin eforturi comune am putea schimba în bine situaţia, în primul rând soluţionând problemele populaţiei de pe ambele maluri ale Nistrului, de asemenea, prin crearea condiţiilor avantajoase pentru atingerea reglementării politice finale.
„I”: Într-un interviu aţi spus că RM ar putea recăpăta Transnistria în trei-cinci ani, dacă am fi avut acordul participanţilor la conflict. Cum poate fi făcut?
V.O.: Pentru atingerea acestui scop trebuie să folosim la maximum toate avantajele mecanismelor din procesul de negocieri, şi anume formatul „5+2”, întrevederile liderilor în formatul „1+1”, grupurile de experţi pe ramuri. Desigur, aceasta presupune şi implicarea factorilor decisivi, a forţelor politice şi liderilor, a legislativului ţării, Preşedintelui. Autorităţile RM trebuie să fie mai consecvenţi în elaborarea Planului de acţiuni pentru termen scurt şi mediu, conform viziunii comune a politicilor de reintegrare a ţării, trebuie să consolideze baza de resurse a acestui proces, structura de profil a Guvernului, planificarea strategică şi tactică.
Este foarte important de a demonstra implicarea forţelor politice, a tuturor ramurilor guvernării şi institutelor de stat, precum şi de a avea o poziţie consolidată privind problema transnistreană, pentru a avea un glas unit, subordonat doar intereselor de reintegrare a ţării. Dacă vom atinge acest ţel, sunt sigur că vom reuşi în viitorul apropiat prin negocieri paşnice şi cu sprijinul partenerilor internaţional să soluţionăm problema.
Însă chiar de nu vor exista toate condiţiile necesare pentru aceasta, conducerea RM este obligată să aibă o asemenea poziţie, planuri de acţiuni pe termeni concreţi, pentru trei sau cinci ani. Doar în baza acestora putem să stabilim ce instrumente şi cum funcţionează sau din cauza cărui fapt nu am atins scopul propus. În caz contrar zeci de ani vom executa „ritualuri de negocieri” în aşteptarea unui miracol.
„I”: Vă mulţumesc pentru interviu!